Pentru cei care inteleg

Eu si prietenul meu Timpul eram cei mai buni prieteni.Ne placea sa ratacim prin gari ,sa luam trenuri la intamplare ,sa tragem semnalul de alarma si apoi sa coboram chicotind pe un camp unde ramaneam sa privim apusul.Eu imi purtam intodeauna in spate ghiozdanul cu visuri iar el borseta cu amintiri..Alergam tinandu`ne de mana pe carari de nimeni stiute.Alteori mergeam la cafeneaua din colt si ceream doua cafele din care nu sorbeam nici macar o picatura.Ne placea sa ii simtim doar mireasma si sa stam la povesti pana seara tarziu cand ospatarul mustacios ne ruga sa parasim localul.
De fiecare data cand ma prabuseam ma agatam de Secundar si asteptam sa coboare ca sa ajung in siguranta la pamant.Atunci prietenul meu Timpul ma dojenea ca mai tarziu sa ma sarute parintesc pe frunte.
A venit insa o zi cand prietenul meu Timpul s`a plictisit de povestile ,de lacrimile si vaicarerile mele si m`a abandonat printre paginile unei carti tocite la cotor..Am ratacit multa vreme printre randuri ,printre fraze rigide si greoaie pe ccare nu puteam sa le inteleg..Asta pana cand intr`o zi m`am pierdut printre labirinturile unui singur cuvant.De atunci am inceput sa zambesc cu gura pana la urechi.Indiferenta......
Eu si prietenul meu Timpul eram cei mai buni prieteni