Sunt obosita..si mi`e sete de viata..si ma dor..toti oamenii astia ma dor,pentru ca nu mai stiu sa viseze...oare eu mai stiu?
Intr`o zi am construit un castel de nispip pe plaja care semana cu un musuroi..de fapt era un musuroi cu 2 mucuri de tigara in varf dar era musuroiul meu plin de vis si patima si..nisip.Oamenii, adultii l`au calcat in picioare fara macar sa priveasca o fractiune de secunda.Copilasii in zbuciumul lor pueril il ocoleau,cu grija.De ce nu mai stim sa fim copii?
Si de ce numai marea ma primeste mereu cu bratele deschise?
duminică, 24 august 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
oare de ce nu mai stim...de ce nu ne putem gandi la asta?
surioara , da`mi voie sa plang :(
haii lasa sarmalutza...construim altu..mai puternic :>
si ii batem pe toti :> >:)
haii lasa sarmalutza...construim altu..mai puternic :>
si ii batem pe toti :> >:)
Trimiteţi un comentariu