Scurt metraj

Lui Vlad Ifrim



Cand ai divortat
ultima data de
tine
ti-ai intors scenariul
pe dos
si
copilului care alerga
asta vara dupa minge
i-au crescut organele
pe dinafara
astfel incat
il poti observa
cum isi taraste
prin zapada ficatul
pana la primul derdelus
Acum,
ti-ai facut
un streang in nodul cravatei
si te tragi dupa tine
in timp ce capsezi pe retina
povesti.
Te solidifici in jurul tau
si te cauti
la fel cum secundarul
isi cauta un minutar
pe transeele ceasului
din gara.
La fiecare "si jumate`"
vine vremea pentru
"nu-i tarziu sa te-ntorci la tine"

Bestia care nu spune nimic dimineața

Cînd soarele se cațără cu coatele julite
pe cer,
îmi permit să fiu liberă.
îmi permit să fiu liberă
și să mă deșir
odată cu aburul din cafea.
Bestia nu spune nimic dimineața
E tăcuta,speriată
Și-are carnea plină de vânătăi.
Abia dupa doua
când bătranii defilează
in fotografii,
bestia incepe să îmi umble printre gânduri
ca printr-un sertar cu ciorapi.
Îmi umblă printre gânduri
lăsându-le desperecheate,
cu firele trase și cu găuri în călcâi.
Noaptea,prin radarul insomniilor mele
cercetez după cârpitorii de gânduri-ciorap.
Am nevoie de ața delicată
ca aceea prin care
și-au cusut sufletele bunicii tăi
Și vai!Am nevoie
de cineva înalt
care să-mi agațe gândurile pe
o culme de cer.
Pâna într-o dimineață
în care
bestia se va deșira de pe mine
odata cu aburul din cafea.

Hai sa filoso-fim putin

Zilele trecute am purtat o discutie despre motivele pentru care unii ajung sa se sinucida.Concluzia mea:oamenii se sinucid pentru ca n-au palarie.Da ma,n-au palarie in contextul in care viata e ca picatura chinezeasca.Stii tu,palcuri mici de apa,delicate,care la inceput par sa te racoreasca dar treptat ajung sa erodeze.Daca esti destept iti achizitionezi palarie,te camuflezi,iti schimbi pozitia,te feresti.Dar daca din contra ,te afli printre cei slabi,nu-ti schimbi orizonturile,ramai static una din picaturile astea iti va fi fatala.Una singura,cu nimic diferita in volum sau intensitate fata de celelalte,dar care inchide glorios un traseu prestabilit.
Ei bine,eu am o palarie de otel.Dar mi-o scot,ma.Mi-o scot din cand in cand dintr-un masochism vanituos.Mi-o scot si astept.Si atunci mi se varsa in cap toata apa stransa pe margini.Si doare,ma,doare pentru ca e rece si o parte din ea mi se vaporizeaza prin carne.Doare dar mi-e bine asa,cu parul ud si cu o gaura in cap in care se fierb in cadenta largi idei ,visuri si strgate.Si atunci ma simt umana,pentru ca toate astea ma dopeaza cu umanitate.
Un studiu recent demonstreaza ca sufletul catareste 10 grame din greutatea unui om.Restul e tarana.Lut.Atunci,incearca sa-ti imaginezi cum in momentele mele fara palarie se scurge toata tarana de pe mine si se aduna la picioare intr-un terci de noroi si oase.Atunci devin limpede.Si incep sa dansez iar toate picaturile astea se transforma in mintea mea intr-o ploaie frumoasa de vara.Iar mie imi place cand ploua.Da,ma!Dansez in ploaie cu o gaura mare in cap.Si visez,ma divid,levitez.Apoi obosesc,imi pansez gaura si imi pun palaria si nu mai simt nimic.Cand imi pun palaria pe cap ma pietrific,imi cresc suruburi la inchieieturi si intru intr-un proces de robotizare, bine calculat, cu o cazemata din tarana si gauri peticite prin care n-am loc sa ma evapor.Asta pana intr-o zi ,cand in fata unor oameni frumosi,printr-o plecaciune delicata,imi scot palaria.

Inventar

Atarna greu...
somoioage de corzi,
cateva bucati din viori,
vreo 7 clape
si-o harpa imbibata in flegme
de ingeri.
Cuvinte
multe cuvinte
azvarlite asa
precum stele.
Alea de s-agata de cer
doar poate-poate or prinde si ele
un pumn de lumina.
O culoare.
O culoare care se schimba o data cu minutarul
astfel incat
ai de asteptat
pret de cateva minute
de la un albastru
la altul.
Cateva fire de nisip in pantofi
atat cat sa-ti aminteasca vara
ca trebuie sa mergi la mare.
A...da!
Si-o bucata de mare
infipta in spatarul de la scaun
(trebuie sa mai ascultam si valuri din cand in cand)
Ganduri de toate felurile
ganduri cu cearcane in jurul ochilor,
ganduri cu picioare perfecte
ganduri cu gesturi perfecte
ganduri cu buze zemoase
ganduri ce duhnesc a remuscari.
unele valseaza,
altele striga
si-unele care chicotesc intr-un colt.
O scara inalta pana sub nori
o mana de pustiu
cateva tone de amintiri
si-un ghemotoc de bezna in centru.

Atarna greu astazi
sufletul meu.

avangarda sentimentala

De cateva zile
levitez pe linia orizontului
undeva intre inceput
si sfarsit.
Mi-am cumparat carioci
aseara
si-am desenat cu ele
20 de oameni viori.
20 de oameni viori
Si toti purtau chipul tau.
Mi-as fi dorit sa marchez cu o dunga
albastra
jumatatea drumului dintre noi
si acolo sa ne intalnim uneori,
sa ne tinem de mana.
In livada mea cresc ceasuri
in loc de roade
si ticaitul lor imi provoaca insomnii.
Am incercat...
Am incercat
candva sa dobor
toti copacii astia timp
dar
imi ruginisera mainile
de atata strigat in pustiu.
De cateva zile
levitez pe linia orizontului
Si incerc sa prind in palme
dungi albastre si oameni viori.

arta poetica

Mi-au spus ca cerul e o bucata de albastru
Si acum ma doare.
Sunt asa de multe lucruri
Pe care
Nu vreau sa le stiu.
In mine,
Creste acum
O recolta de monstrii
Ajuta-ma te rog sa-l strivesc!
Si picteaza tu o bucata de albastru
Mai mare
Peste care sa nu asterni
Un abis.

Viata fara efecte

Felicitari domnului Super-Eddie care s`a ocupat de scenariu,,regie,montaj,coloana sonora(adica absolut tooooot)si multumiri pentru ca ne`a suportat pe parcursul filmarilor.